Cu fiecare zi ce trece sunt mia sigur ca nu santem decat niste paduchi, care rod planeta asta frumoasa, care pe zi ce trece se ofileste mai mult, de ce santem paduchi... e prea simplu pentru a fi spus in secolul XXI, dar totusi pentru cei care inca nu au deschis bine ochii o sa ma explic.
Cu fecare zi ce trece cresc pe acest pamant centrale nucleare cand noi avem tehnologia de a imprumuta razele soarelui si a le folosi dupa bunul nostru plac, putem mangaia cu aripile centralelor eolice vantul, incatusa furia marii in generatoare, astampara caderea apei prin hidrocentrale si totusi refusam sa o facem.
Taiem paduri ca sa facem hartie in loc sa reciclam, moda ne "obliga" sa schimbam mobila din bucatarie si camere ca e depasita "moral" de noile modele, cumparam masini de peste 150 de cai putere ca sa mergem pe drumurile noastre toate, facute praf si cu limitare de viteza la 120, nu cred ca exista pe pamantul acesta alta fiinta asa de hrapareata, care simte necesitatea de a avea lucruri care de fapt nu sunt decat un moft.
Am pierdut importanta gandirii logice, am pierdut dorinta de a face ceva pentru "ai nostri" ... am devenit niste lacomi paduchi care sug sangele aestei planete (petrolul) distruge verdele ei natural (paduriile) si face maro albastrul oceanelor...
Astia santem o gramada de oameni fara scop util pe aceasta planeta, care frica mi-e ca se va scutura intr-o zi de ne vom duce toti in gaura neagra a amintirii, parca am fi demni sa fim amintiti, cred ca rusinea ar trebui sa ne prinda pe toti, dar pana una alta va salut pe toti si va cer reflectati 10 minute si fiti sinceri cu voi insine cand va raspundeti la intreabarea, Eu cine sant si ce pot face pentru o lume mai buna, hai nu zambiti stiu ca pe majoritatea ii doare in cot si prefera banul decat sa se gandeasca la ceva mai serios, asa ca priviti cum lumea e distrusa si nu uitati, lucrurile rele se intampla cand oamenii buni nu fac nimica.
Somn usor oameni buni, oare o sa va treziti vreodata?
joi, 24 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Unde esti tu Tepes doamne
Candva de mult fiecare cauta ceva nobil pentru a simti ca a realizat ceva in viata, azi, toti cauta doar banii si traiesc prezentul la maxim fara sa se gandeasca la viitor... suntem o societate consumista, dar cel mai important e ca ne consumam viitorul, ne distrugem viitorul noua si copiilor nostri, nu inteleg eu de ce avem nevoe de multe din chestile zilei de azi, cercei din fildes, mobila din lemn de tek, lanturi de aur peste lanturi de aur, blanuri de animale... cu ce practic ne ajuta decat sa ne falim cu moartea. Rupem muntii sa le scoatem comoriile, le taiem padurile ce ii inpodobesc, mi-aduc aminte de coama verde a unora, salbateca si neimblanzita, ca sa ne intrebam de ce vine dealul peste noi dupa cativa ani, am facut din ipocrizie o medalie pe care multi o poarta cu mandrie, toti care au spus ¨eu nu voi face asa de ajung sa conduc¨ au facuto, toti au furat si s-au inbogatit, toti au distrus ca sa fie un pas in fata, de cand a venit democratia s-a vandut tot ce a fost creat ca si industrie, s-a taiat toata padurea ce s-a putut taia, s-a vandut flota, si culmea avem tot ce dorim in magazine dar nu avem bani ... of of of si vai vai vai
Alta data era important sa lasi ceva in urma ta, ca generatii viitoare sa isi aduca aminte ca tu ai facut ceva pentru ei, acuma ne vom aduce aminte de guvernele postcomuniste ca au facut tot ce au putut ca ei sa traiasc prezentul si sa ne distruga viitorul
Bravo natiune romana fii lui Stefan cel Mare, a lui Mirca cel Batran, Ioan Voda Cuza, si Mihai viteazu... ati ajuns onatiune care se identifica cu hotia si cu manelele la kilogram... unde esti tu Tepes doamne
Alta data era important sa lasi ceva in urma ta, ca generatii viitoare sa isi aduca aminte ca tu ai facut ceva pentru ei, acuma ne vom aduce aminte de guvernele postcomuniste ca au facut tot ce au putut ca ei sa traiasc prezentul si sa ne distruga viitorul
Bravo natiune romana fii lui Stefan cel Mare, a lui Mirca cel Batran, Ioan Voda Cuza, si Mihai viteazu... ati ajuns onatiune care se identifica cu hotia si cu manelele la kilogram... unde esti tu Tepes doamne
joi, 6 ianuarie 2011
close to you
Din gresela am dat peste melodia asta http://www.youtube.com/watch?v=uEX2xlq6A9g si care a trezit in mine amintiri de demult, parca dintr-o alta viata...
O melodie atata de frumoasa dar care in ziua de azi e putin cautata, cine mai e curios de sentimente nobile, cine mai poate fi atins de senzualitatea acestei melodii... e trist ca evoluam, dar nu in directia care ar trebui, in ziua de azi e important sa mergi cu prietenii la discoteca sa te pui sa fumezi sa bei si sa faci "dragoste" sub influenta diferitelor substante care le ai in sange, in ziua de azi o plimbare pe malul marii, pe o faleza, pe marginea unui lac, un rasarit frumos sunt teme trecute de moda, acuma conteaza masina, hainele de marca, si parfumurile scumpe.
Nu ne multumim cu ce santem si cu ce aveam , mereu dorim mai mult si cautam sa fim persoane care nu santem, am uitat fiorul care il simti cand cineva te prinde timid de mana, in ochii perechii noastre nu mai vedem luminita aceea de demult care arde spunand ca nu are decat ochi pentru tine, fituicile cu mesaje de dragoste sunt luate in deradere si doamen fereste sa scrii o poezie de dragoste...
Uitam ce inseamna iubirea pura, uitam epoca romanticilor care iubeau in ascuns, scriau poezii si opere de literatura dedicate persoanei iubite... uitam freamatul inimii cand asteptam la o ora tarzie persoana iubita si nu stim daca va putea venii sau nu, inainte in calea dragostei intrau doar familiile si interesele financiare, in ziua de azi, din pacate, ne punem noi in calea fericirii noastre cu scuze de genul, sunt prea tanar/a sa ma blochez la o/un fata/baiat, prima data vreau sa imi fac cariera si dupa sa caut dragostea, acuma nu e timpul ca sa fim impreuna ca nu mi-am terminat studiile... am uitat ca dragostea, iubirea trece de orice obstacol pentru a ajunge la puncutul culminant, iubirea nu cunoaste rase, clase sociale, probleme finaciare, daca chiar iubesti incerci sa faci orice pentru fiinta iubita, misti si munti daca e necesar.
Iubirea e o eliberare din banal, iubirea te inalta pe noi culmi ale fiintei umane, te ridica, da cu tine de pamant, te face din om neom, cunosti suferinta, lacrimiile dar momentele cand esti cu persoana iubita sunt de neuitat si in plus le apreciezi mult mai mult ca si inainte. Nu cunosti iubirea nu poti spune ca ai trait, nu poti spune ca ai cunocut ce inseamna sa traiesti, un uragan care face ce vrea cu tine dar care iti produce o fericire care nu are unitate de masura si nici limite :) pana nu te prinde o data in plasa ei nu intelegi de ce altii plang si sufera pentru ca persoana iubita nu e aproape, pana nu te devoreaza viermele dragostei toata inima nu stii ce inseamna sa iubesti pe cineva mai mult decat pe tine insuti...
Am norocul ca in viata am iubit d cateva ori, da am suferit si am plans cand iubirea mea a fost luata in gluma, m-am resemnat si am privit din umbra daca macar persoana iubita e fericita, am vegheat sa fie fericita ea, chiar daca eu nu puteam fi fericit, am suferit, dar un sentiment de caldura te cuprinde cand vezi ca macar ea e fericita, iar tu treci mai departe cu o lectie invatata, si nu mai faci aceleasi greseli ale trecutului, e culmea cum suferinta te face o fiinta umana mai buna, cum prin suferinta vezi lucruriile mai clar, asa ca va recomand la toti sa fiti oameni buni si sa iubiti, poate drumul spre fericire e plin de obstacole, dar daca iubirea va este impartasita nimica nu o sa va stea in drum... iubiti fiecare zii si traiti-o cum ar fi ultima, lasati la o parte sentimentele egoiste si problemele cotidiene, pentru ca daca jucati corect si nu mintiti, inselati seara cand ajungei acasa un camin cald va asteapta si un zambet care va intreaba cum ti-a fost ziua, sau poate preferati un camin gol super luxos si rece? Omul nu e facut sa fie singur, ci sa isi imparta viata cu cineva
O zii buna sau o seara placuta, dupa caz la fiecare
Firati fericiti sa fiti
O melodie atata de frumoasa dar care in ziua de azi e putin cautata, cine mai e curios de sentimente nobile, cine mai poate fi atins de senzualitatea acestei melodii... e trist ca evoluam, dar nu in directia care ar trebui, in ziua de azi e important sa mergi cu prietenii la discoteca sa te pui sa fumezi sa bei si sa faci "dragoste" sub influenta diferitelor substante care le ai in sange, in ziua de azi o plimbare pe malul marii, pe o faleza, pe marginea unui lac, un rasarit frumos sunt teme trecute de moda, acuma conteaza masina, hainele de marca, si parfumurile scumpe.
Nu ne multumim cu ce santem si cu ce aveam , mereu dorim mai mult si cautam sa fim persoane care nu santem, am uitat fiorul care il simti cand cineva te prinde timid de mana, in ochii perechii noastre nu mai vedem luminita aceea de demult care arde spunand ca nu are decat ochi pentru tine, fituicile cu mesaje de dragoste sunt luate in deradere si doamen fereste sa scrii o poezie de dragoste...
Uitam ce inseamna iubirea pura, uitam epoca romanticilor care iubeau in ascuns, scriau poezii si opere de literatura dedicate persoanei iubite... uitam freamatul inimii cand asteptam la o ora tarzie persoana iubita si nu stim daca va putea venii sau nu, inainte in calea dragostei intrau doar familiile si interesele financiare, in ziua de azi, din pacate, ne punem noi in calea fericirii noastre cu scuze de genul, sunt prea tanar/a sa ma blochez la o/un fata/baiat, prima data vreau sa imi fac cariera si dupa sa caut dragostea, acuma nu e timpul ca sa fim impreuna ca nu mi-am terminat studiile... am uitat ca dragostea, iubirea trece de orice obstacol pentru a ajunge la puncutul culminant, iubirea nu cunoaste rase, clase sociale, probleme finaciare, daca chiar iubesti incerci sa faci orice pentru fiinta iubita, misti si munti daca e necesar.
Iubirea e o eliberare din banal, iubirea te inalta pe noi culmi ale fiintei umane, te ridica, da cu tine de pamant, te face din om neom, cunosti suferinta, lacrimiile dar momentele cand esti cu persoana iubita sunt de neuitat si in plus le apreciezi mult mai mult ca si inainte. Nu cunosti iubirea nu poti spune ca ai trait, nu poti spune ca ai cunocut ce inseamna sa traiesti, un uragan care face ce vrea cu tine dar care iti produce o fericire care nu are unitate de masura si nici limite :) pana nu te prinde o data in plasa ei nu intelegi de ce altii plang si sufera pentru ca persoana iubita nu e aproape, pana nu te devoreaza viermele dragostei toata inima nu stii ce inseamna sa iubesti pe cineva mai mult decat pe tine insuti...
Am norocul ca in viata am iubit d cateva ori, da am suferit si am plans cand iubirea mea a fost luata in gluma, m-am resemnat si am privit din umbra daca macar persoana iubita e fericita, am vegheat sa fie fericita ea, chiar daca eu nu puteam fi fericit, am suferit, dar un sentiment de caldura te cuprinde cand vezi ca macar ea e fericita, iar tu treci mai departe cu o lectie invatata, si nu mai faci aceleasi greseli ale trecutului, e culmea cum suferinta te face o fiinta umana mai buna, cum prin suferinta vezi lucruriile mai clar, asa ca va recomand la toti sa fiti oameni buni si sa iubiti, poate drumul spre fericire e plin de obstacole, dar daca iubirea va este impartasita nimica nu o sa va stea in drum... iubiti fiecare zii si traiti-o cum ar fi ultima, lasati la o parte sentimentele egoiste si problemele cotidiene, pentru ca daca jucati corect si nu mintiti, inselati seara cand ajungei acasa un camin cald va asteapta si un zambet care va intreaba cum ti-a fost ziua, sau poate preferati un camin gol super luxos si rece? Omul nu e facut sa fie singur, ci sa isi imparta viata cu cineva
O zii buna sau o seara placuta, dupa caz la fiecare
Firati fericiti sa fiti
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
in cautarea muzei
Candva era usor a scrie,
Azi cu chiu cu vai
Scartai ceva pe o hartie
Pe o mie de cai
A plecat muza
Si s-a pierdut in zare...
Timpul se amuza,
De a mea disperare
Sunt singur
Cu coala de hartie,
Penelul de aur
Nu-mi zambeste mie.
Cerneala s-a uscat
Ca visele mele
E trist si pacat
Sperana ramane,
Cel putin,
Pana maine
Nu incep alt chin,
Am sa caut bine
In aceasta noapte
Visele pierdute
Cine stie... poate
Muza la noapte revine
Azi cu chiu cu vai
Scartai ceva pe o hartie
Pe o mie de cai
A plecat muza
Si s-a pierdut in zare...
Timpul se amuza,
De a mea disperare
Sunt singur
Cu coala de hartie,
Penelul de aur
Nu-mi zambeste mie.
Cerneala s-a uscat
Ca visele mele
E trist si pacat
Sperana ramane,
Cel putin,
Pana maine
Nu incep alt chin,
Am sa caut bine
In aceasta noapte
Visele pierdute
Cine stie... poate
Muza la noapte revine
marți, 3 august 2010
suflet nobil
Undeva in neguri departate
Stai printre ingeri si zambesti
Acuma esti inconjurata de dragoste
Aici pe pamant ai stiut doar sa iubesti
Ignorata, flamanda de afectiune
A fost destinul tau
Ai cunoscut doar ignoranta si durere
Erai lumina in fundul unui hau
Ai oferit atata afectiune
Pana lumina ta a palit, s-a stins
Nimeni nu a apreciat faptele tale bune
Ti-au dat in schimb dezamagire si plans
Acuma ne privesti de sus zambind
Cand nu mai esti, ne lipsesti
Apar tot felul de ipocriti plangand
Acuma in gura lor, zeita esti...
Eh poate iti va fi mai bine
Printre ingeri, si heruvimi
Stiam cativa ce timp vine
Si ca vei ajunge la noi inaltimi
Un salut tie suflet nobil
Mie sti ca imi lipsesti
Dar eu sunt un biet senil
Care spera inca in treburile lumesti
Stai printre ingeri si zambesti
Acuma esti inconjurata de dragoste
Aici pe pamant ai stiut doar sa iubesti
Ignorata, flamanda de afectiune
A fost destinul tau
Ai cunoscut doar ignoranta si durere
Erai lumina in fundul unui hau
Ai oferit atata afectiune
Pana lumina ta a palit, s-a stins
Nimeni nu a apreciat faptele tale bune
Ti-au dat in schimb dezamagire si plans
Acuma ne privesti de sus zambind
Cand nu mai esti, ne lipsesti
Apar tot felul de ipocriti plangand
Acuma in gura lor, zeita esti...
Eh poate iti va fi mai bine
Printre ingeri, si heruvimi
Stiam cativa ce timp vine
Si ca vei ajunge la noi inaltimi
Un salut tie suflet nobil
Mie sti ca imi lipsesti
Dar eu sunt un biet senil
Care spera inca in treburile lumesti
luni, 26 iulie 2010
revenire...
Nu am scris de mult, am pierdut interesul pentru a-mi mai pune gandurile pe hartie, dar m-a facut sa intru si sa scriu din nou despre ce inseamna sa iubesti o persoana...
S-a intamplat un accident grav in galati acus o saptamana si ceva, din pacate o persoana pe care am cunoscuto intamplator pe net pe un joc online... am sunat in secunda 2 cand am aflat pe sotia acestuia, cu care nu vorbisem niciodata... am incurajat o femeie disperata, care abia putea vorbi biata din cauza nenorocirii intamplate, sotul trecea prin prima operatie, doctorii au fost rezervati si dupa a 2-a operatie... 3 zile oameni care nu o cunosteau ii trimiteau mesaje de incurajare in acele momente grele, si parerea mea e ca tot ce l-a facut pe acel om cu splina scoasa si cu diafragma rupta sa lupte a fost dragostea pentru sotie... doctorii erau sceptici dar uite ca el a reusit sa ii uimeasca...
Acuma unde vreau sa ajung... de ce ne unim intre noi ca si oameni doar in cazuri de astea? de ce trebue sa cunoastem durerea ca sa fim uniti? ne comportam ca si oameni doar in cazuri de astea in rest suntem niste afurisiti care ne comporta dupa legile junglei, ne pierdem treptat omenia, devenim niste piese pe care le intereseaza doar banii, masinile si casele... evoluam e drept dar incotro? evoluam spre niste fiinte materialiste care uita ca mai exista o parte a omului numita suflet si care si el are nevoile lui? sau in evolutia noastra tindem sa devenim noi robotii, nu bucatile de fiare care le construim? viata noastra incet incet se rezuma la operatii fixe pe care ni le implementeaza societatea si noi insine, tindem sa devenim mecanici, ne pierdem partea noastra umana pentru ca sa ne putem adapta la societate si asta duce la racirea relatiilor interumane...
Acuma inteleg de ce exista moartea pe lumea asta, ne aduce aminte ca viata e efemera, ca trebue sa ne bucuram de momentele placute, in momentul cand ea se apropie de noi uitam si noi de ura, de certuri, de mandrie de egoism si tot ce tine de negativismul din noi, doar moartea ne mai tine la respect, cand ea atinge unul dintre noi ne strangem si il plangem, dar cat a fost viu poate nu l-am cautat ani intregi, poate ultima data cand am vorbit cu el sau ea i-am adresat cuvinte urate, poate ultima fraza spusa a fost ¨¨sa te duci dracului¨¨ la nervi, nu apreciem persoanele de langa noi, ne pierdem incet incet unii de altii, aruncam cu cuvinte si fraze urate in incapacitatea noastra de a purta un dialog, aruncam cu noroi pentru ca suntem egoisti, individualisti, invidiosi... si pur si simplu nu ne putem controla...
Ma bucura ca inca sunt oameni ca si cei la care ma gandesc acuma, care trec prin bine si rau impreuna, care nu pot trai unul fara altul si sfideaza moartea ca sa fie impreuna, viata e pretioasa si magica de-a dreptul, noi suntem invincibili daca avem langa noi persoana potrivita, si aicea vorbesc din experienta...
Daca v-ati certat aiurea cu cineva din familie sau apropiat, cereti scuze acuma inainte sa trebuiasca sa stati langa patul lui de spital sau mai grav, incercati sa fiti concilianti si sa nu uitati ca sunteti oameni!!! persoanele dragi trebue sa stie ca le iubiti
La voi m-am gandit Iulius si Silvia, sunteti niste oameni minunati si impreuna o sa treceti peste orice!!!
S-a intamplat un accident grav in galati acus o saptamana si ceva, din pacate o persoana pe care am cunoscuto intamplator pe net pe un joc online... am sunat in secunda 2 cand am aflat pe sotia acestuia, cu care nu vorbisem niciodata... am incurajat o femeie disperata, care abia putea vorbi biata din cauza nenorocirii intamplate, sotul trecea prin prima operatie, doctorii au fost rezervati si dupa a 2-a operatie... 3 zile oameni care nu o cunosteau ii trimiteau mesaje de incurajare in acele momente grele, si parerea mea e ca tot ce l-a facut pe acel om cu splina scoasa si cu diafragma rupta sa lupte a fost dragostea pentru sotie... doctorii erau sceptici dar uite ca el a reusit sa ii uimeasca...
Acuma unde vreau sa ajung... de ce ne unim intre noi ca si oameni doar in cazuri de astea? de ce trebue sa cunoastem durerea ca sa fim uniti? ne comportam ca si oameni doar in cazuri de astea in rest suntem niste afurisiti care ne comporta dupa legile junglei, ne pierdem treptat omenia, devenim niste piese pe care le intereseaza doar banii, masinile si casele... evoluam e drept dar incotro? evoluam spre niste fiinte materialiste care uita ca mai exista o parte a omului numita suflet si care si el are nevoile lui? sau in evolutia noastra tindem sa devenim noi robotii, nu bucatile de fiare care le construim? viata noastra incet incet se rezuma la operatii fixe pe care ni le implementeaza societatea si noi insine, tindem sa devenim mecanici, ne pierdem partea noastra umana pentru ca sa ne putem adapta la societate si asta duce la racirea relatiilor interumane...
Acuma inteleg de ce exista moartea pe lumea asta, ne aduce aminte ca viata e efemera, ca trebue sa ne bucuram de momentele placute, in momentul cand ea se apropie de noi uitam si noi de ura, de certuri, de mandrie de egoism si tot ce tine de negativismul din noi, doar moartea ne mai tine la respect, cand ea atinge unul dintre noi ne strangem si il plangem, dar cat a fost viu poate nu l-am cautat ani intregi, poate ultima data cand am vorbit cu el sau ea i-am adresat cuvinte urate, poate ultima fraza spusa a fost ¨¨sa te duci dracului¨¨ la nervi, nu apreciem persoanele de langa noi, ne pierdem incet incet unii de altii, aruncam cu cuvinte si fraze urate in incapacitatea noastra de a purta un dialog, aruncam cu noroi pentru ca suntem egoisti, individualisti, invidiosi... si pur si simplu nu ne putem controla...
Ma bucura ca inca sunt oameni ca si cei la care ma gandesc acuma, care trec prin bine si rau impreuna, care nu pot trai unul fara altul si sfideaza moartea ca sa fie impreuna, viata e pretioasa si magica de-a dreptul, noi suntem invincibili daca avem langa noi persoana potrivita, si aicea vorbesc din experienta...
Daca v-ati certat aiurea cu cineva din familie sau apropiat, cereti scuze acuma inainte sa trebuiasca sa stati langa patul lui de spital sau mai grav, incercati sa fiti concilianti si sa nu uitati ca sunteti oameni!!! persoanele dragi trebue sa stie ca le iubiti
La voi m-am gandit Iulius si Silvia, sunteti niste oameni minunati si impreuna o sa treceti peste orice!!!
duminică, 15 februarie 2009
end?
When I see
The mountains
I remember me
Crazy and free...
Now my remains
Are crumbling
My heart is stoping
I see the end
Sow I bend
My head
To find my death
I lived my life
Must now see
The other side
The last words from me
Whe shall meat again
You shall see
The mountains
I remember me
Crazy and free...
Now my remains
Are crumbling
My heart is stoping
I see the end
Sow I bend
My head
To find my death
I lived my life
Must now see
The other side
The last words from me
Whe shall meat again
You shall see
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
