suflet nobil

Undeva in neguri departate
Stai printre ingeri si zambesti
Acuma esti inconjurata de dragoste
Aici pe pamant ai stiut doar sa iubesti

Ignorata, flamanda de afectiune
A fost destinul tau
Ai cunoscut doar ignoranta si durere
Erai lumina in fundul unui hau

Ai oferit atata afectiune
Pana lumina ta a palit, s-a stins
Nimeni nu a apreciat faptele tale bune
Ti-au dat in schimb dezamagire si plans

Acuma ne privesti de sus zambind
Cand nu mai esti, ne lipsesti
Apar tot felul de ipocriti plangand
Acuma in gura lor, zeita esti...

Eh poate iti va fi mai bine
Printre ingeri, si heruvimi
Stiam cativa ce timp vine
Si ca vei ajunge la noi inaltimi

Un salut tie suflet nobil
Mie sti ca imi lipsesti
Dar eu sunt un biet senil
Care spera inca in treburile lumesti