revenire...

Nu am scris de mult, am pierdut interesul pentru a-mi mai pune gandurile pe hartie, dar m-a facut sa intru si sa scriu din nou despre ce inseamna sa iubesti o persoana...

S-a intamplat un accident grav in galati acus o saptamana si ceva, din pacate o persoana pe care am cunoscuto intamplator pe net pe un joc online... am sunat in secunda 2 cand am aflat pe sotia acestuia, cu care nu vorbisem niciodata... am incurajat o femeie disperata, care abia putea vorbi biata din cauza nenorocirii intamplate, sotul trecea prin prima operatie, doctorii au fost rezervati si dupa a 2-a operatie... 3 zile oameni care nu o cunosteau ii trimiteau mesaje de incurajare in acele momente grele, si parerea mea e ca tot ce l-a facut pe acel om cu splina scoasa si cu diafragma rupta sa lupte a fost dragostea pentru sotie... doctorii erau sceptici dar uite ca el a reusit sa ii uimeasca...


Acuma unde vreau sa ajung... de ce ne unim intre noi ca si oameni doar in cazuri de astea? de ce trebue sa cunoastem durerea ca sa fim uniti? ne comportam ca si oameni doar in cazuri de astea in rest suntem niste afurisiti care ne comporta dupa legile junglei, ne pierdem treptat omenia, devenim niste piese pe care le intereseaza doar banii, masinile si casele... evoluam e drept dar incotro? evoluam spre niste fiinte materialiste care uita ca mai exista o parte a omului numita suflet si care si el are nevoile lui? sau in evolutia noastra tindem sa devenim noi robotii, nu bucatile de fiare care le construim? viata noastra incet incet se rezuma la operatii fixe pe care ni le implementeaza societatea si noi insine, tindem sa devenim mecanici, ne pierdem partea noastra umana pentru ca sa ne putem adapta la societate si asta duce la racirea relatiilor interumane...
Acuma inteleg de ce exista moartea pe lumea asta, ne aduce aminte ca viata e efemera, ca trebue sa ne bucuram de momentele placute, in momentul cand ea se apropie de noi uitam si noi de ura, de certuri, de mandrie de egoism si tot ce tine de negativismul din noi, doar moartea ne mai tine la respect, cand ea atinge unul dintre noi ne strangem si il plangem, dar cat a fost viu poate nu l-am cautat ani intregi, poate ultima data cand am vorbit cu el sau ea i-am adresat cuvinte urate, poate ultima fraza spusa a fost ¨¨sa te duci dracului¨¨ la nervi, nu apreciem persoanele de langa noi, ne pierdem incet incet unii de altii, aruncam cu cuvinte si fraze urate in incapacitatea noastra de a purta un dialog, aruncam cu noroi pentru ca suntem egoisti, individualisti, invidiosi... si pur si simplu nu ne putem controla...

Ma bucura ca inca sunt oameni ca si cei la care ma gandesc acuma, care trec prin bine si rau impreuna, care nu pot trai unul fara altul si sfideaza moartea ca sa fie impreuna, viata e pretioasa si magica de-a dreptul, noi suntem invincibili daca avem langa noi persoana potrivita, si aicea vorbesc din experienta...

Daca v-ati certat aiurea cu cineva din familie sau apropiat, cereti scuze acuma inainte sa trebuiasca sa stati langa patul lui de spital sau mai grav, incercati sa fiti concilianti si sa nu uitati ca sunteti oameni!!! persoanele dragi trebue sa stie ca le iubiti

La voi m-am gandit Iulius si Silvia, sunteti niste oameni minunati si impreuna o sa treceti peste orice!!!