De ziua ta

Am vrut sa iti trimit flori aseara

Era ziua ta, si-mi era dor

Dar nu vroiam ca din greseala

Sa simti un alt fior

Cald sau rece, bun sau rau

Sa razi sau `plangi

Cum ai facut mereu

Sa deschid vechi rani

Care se-nchid incet

Care nu se vad dar dor

Si te umple de regret

Si cine crede ca nu-i usor

Asa mai bine am privit

La geamul tau sa vad cum treci,

Si am zambit

Cand te-am vazut ca pleci

Sa dormi... te-am salutat

Ti-am spus si somn usor

Din inima un gand curat

Sa te legene pe-un nor

I feel...

When you cry

I can feel

Your pain

Sow unreal

I´we cryed

I´we died

To born again

To kill the pain

To fell

That I live

To smell

The love

To smille

To the sun

To cry

To the moon

To run

In the woods

To climb

The mountens

To gow back

To the begining

Of hapiness

And pain

To die

Till the end

Of times, space

Light and love

Were begins

The hate

The darkness

And the end

in spatele unei masti

Daca ar cadea pentr-o secunda

Mastile din jurul meu,

S-ar vedea gaura neagra

Ce va ramane aici, mereu

O prapastie adanca, intunecata

In locul unei inimi nebune.

A mai ramas doar ceata

Sa invaluie adevarata-mi fata

Oase dezgolite si carnea murdara

Ascunse de zambetul de bucurie

Care-nseala pe toti si toate

Nu ma mai inseala... pe mine

Mi-am pierdut si iluzia fericirii

Mi-a fost furat si dreptul la vise

Nu ingenunchez durerii

Nu sper la mai bine

Dar dreptul la speranta

Nu-l are oricine?

De ce a mea e moarta

De ce nu mai vine

Dama cu coasa

Sa secere a mea viata

Asta e ultima

Mea speranta...

Dar se pare ca mie

Si dreptul de a mi se curma

Suferinta, nu vine

Stau si-astept moartea

De pe hartie,

Sa fie legala

A mea disparitie

A mea greseala

Poate atunci va observa

Lumea, ca eram mort

De mult, si nu era nimc

De invidiat, in a mea viata

Doar am stiut sa ma ascund

Dupa o masca...

dulce amar

Dulce amar

Sarutul tau

Mic calvar

Sufletul meu

Dulce ca mierea

Amar ca pelinul

Imi da durerea

Si da alinul

Otrava si antidot

Greu cu el

Fara el mort

Sarut rebel

Nebunie, pasiune

Dorinta de nemurire

E rau si bine

Trece si vine

Si fuge

Se ascunde

Se intoarce

Si te rapune

Lacrimi stoarce

Zambet aduce

Pierdut in bratele

Destinului dulce

Amar, dar simt

Ca traiesc

Pierdut, e crunt

Dar iubesc

vant in aripi

AS vrea sa simt din nou vantul in aripile mele, as vrea ca pamantul sa ramana un mic glob in spatele meu, as vrea sa zbor departe si sa stau din nou pe marginea prapastiei sa privesc la abis, la negrul de unde am venit, intunericul ma cheama ii e dor de mine, si bestia din mine se simte in siguranta in umbra aceea, se simte puternica, se simte invincibila, se simte acasa, acolo imi e locul in cel mai absolut intuneric, acolo unde am cazut demult si nu stiu de ce am iesit afara, nu stiu de ce m-am ridicat si am plecat, eram trist eram singur dar eram eu... eram o fiinta care putea privi spre lumina si sa zambeasca pentru cei care ii urmau calea, eram bucuros ca vedeam lumina si pe cei care se indreptau spre ea, asta ma facea fericit, sa vad altii izbavitii, iar eu intre toti demoni ma simteam acasa, dar nu mi-am putut vinde sufletul orice mi s-ar fi promis, pentru ca inca mai aveam un taciune de credinta, in mine, asta m-a facut sa ies, acel taciune, a invins la un moment dad intunericul si a devenit o lumina prea puternica pentru cei din jurul meu, si toti tovarasi m-au parasit si intunericul m-a aruncat afara... acum tanjesc dupa singuratate si intuneric mi-e dor sa stau acolo si sa nu influentez soarta nimanui, mi-e dor sa fiu un demon care isi pazeste fiintele dragi un inger pierdut intre cer si pamant un demon intre lumina si intuneric, un strajer al taramului intunericului care atentiona pe toti cei care intra dar nu era ascultat, nimeni nu a ascultat sfatul meu sa nu paseasca acolo, poate nu am mai suportat sa vad cum se distrug oricat i-ai atentiona, poate am vrut s afiu din nou un siplu om care sa sufere, sa planga, sa iubeasca, sa moara, sa minta, sa cunoasca toate furtunile ce zbuciuma fiinta umana, imi era dor sa plang, sa ma las purtat de sentimente... si acum din nou intunericul ma cheama, dar nu ma intorc pentru ca lumina mea e prea puternica pentru el si nu pot intra nu mai pot fii ce am fost deoarece din pacate lumea evolueaza si eu cu ea, demonul din mine ma asculta e cuminte stie ca fara mine e nimic si eu nimic fara el, ma apara il apar, el ma apara de intuneric eu il apar de lumina, ne iubim si ne uram la fel de mult, suntem unul, fiinta ciudata jumate inger jumate diavol, fiinta perfecta parerea mea, fara stapan, cu propriile lui legii care iubeste si uraste dupa propria lui judecata, este inceputul unei noi ere, este inceputul armatei sufletelor pierdute pentru iad si rai, cei fara de stapan care la sfarsitul timpurilor vor lupta pentru ei insisi si pentru cei iubitii, ingeri si demoni respinsi de rai si de iad pentru ca au avut tupeul sa creada in ei insisi, lumina si intunericul nu ii poate stapanii, spirite libere, suflete nelinistite care s-au saturat ca credinta si loialitatea sa le fie pusa la indoiala, de lumina si intuneric, s-au saturat de durerea pentru a apartine unei partii a baricadei, si au ales calea de mijloc, cale nebatuta si la sfarsitul careia nu stie ce o sa ii astepte, dar vor zambi ca daca vor disparea vor diparea pentru decizia lor, si pentru ca au incercat sa fie ei insi stapanii lor, spirite rebele, care mai bine cunosc stergerea din univers decat sa stea ingenunchiate si sa lupte pentru ce vor cei din jurul lor, vor sa lupte pentru ei si pentru cei pe care ii iubesc, vor sa iubeasca si sa urasca care vor sa nu se lupte cu ei insi, care nu vor sa renunte la o parte din ei, care vor sa ramana asa cum sunt, liberi si neangraditi o adunatura pestrita de lumina si intuneric, fiinte ciudate si fara stapan, care nu vor sa faca rau dar nici nu pleaca capul in fata sabiei, ingerii decazuti care stiu ca lumina nu o sa ii atacea dar care isi elibereaza intunecimea sa lupte cu intunerciul dupa propriile legi, care nu intorc cealalta parte a fetei daca sunt lovitii, cei care nu ridica piatra stiind ca sunt vinovatii, cei care prefera sa sufere ei decat sa provoace suferinta, cei care prefera sa isi ascunda ochii ca sa nu rapeasca inima unei fecioare tinere si necunoscatoare, fiinte ce isi lasa demonii sa vaneze intunericul, fiinte fara loc si liniste care prefera sa stea deoparte si sa actioneze dupa codul lor...

inger trist (povestea vietii mele)

Un inger trist cu aripi rupte sta ca o statuie in siguratatea serii inconjurat de intunecimea raului absolut, sta si se simte in siguranta acolo, pentru ca acolo nimic nu ii poate face rau, acolo nu asteapta nimic de la nimeni, si in colcaialea aceea de rau el sta zambeste celor mai intunecate ganduri, si tristetea lui e atat de adanca incat doar in intunecimea aceea se mai simte bine, ii e frica sa zboare si sa iubeasca ii e frica de dragoste de sentimentul acela care la ridicat in inaltul ceruliu, care la apropiat de inifnit si de absolut, nu ii e frica ca o sa cada ci ii este frica sa zboare singur, zborul trist al unui suflet singur, `prefera intunecimea decat singuratatea zborului, prefera compania demonilor decat singuratatea din infinitul cerului, aripile lui mari care altadata sfidau tot si pe toate stau rupte, el le priveste stiind ca le poate vindeca dar intrebandu-se, daca are sens sa le vindece, sa le foloseasca din nou, nu are motiv sa zboare, trist un inger atata de bun si de frumos sa stea ascuns de ochii lumi, dar s-a saturat sa zboare degeaba... s-a saturat sa fie privit si invidiat pentru ca poate zbura, dar nimeni nu intelege tristetea sufletului sau, nimeni nu se chinuie sa-l inteleaga, si s-a saturat sa zboare pe un cer al dragostei si sa priveasca la fericirea altora, acum, nici asta nu ii mai aduce cat de putina bucurie care io aducea, nu mai poate sa se bucure de fericirea altora, vrea sa fie strans in brate, vrea sa fie inteles, vrea sa devina vant si furtuna, vrea sa fie spirit liber si nebun, sa rupa lanturile firii, si sa sfideze din nou cerul dar nu poate rupe lanturile firii lui ciudate si neantelese, nu poate sa moara si sa invie din nou, ciclu acesta la obosit prea mult, vrea odihna, vrea liniste, vrea sa primeasca si el ce a dat atator oameni care au trecut prin viata lui, ar vrea sa simta din nou ca cineva il aprecieaza, cere prea mult??? cere cel mai simplu lucru si are o gandire prea simpla intr-o lume complicata, nu isi doreste banii, masini, femei, nu isi doreste decat sa simta ca este iubit, nu isi doreste decat sa nu zboare singur,

asteapta o mana care sa-l ridice, care sa ii spuna ca are un motiv sa se trezeasca din intunecime,

sa fie din nou cu aripile deschise pe cerul infinit, vrea ca cineva sa ii vada fiecare vis, fiecare dorinta ascunsa in sufletul lui, vrea ca cineva sa priveasca in imensitatea ochiilor lui albastri si sa nu se piarda, ci sa se gaseasca acolo, sa vada in sufletulu lui... dar nimeni nu e curios de imensitatea ochiilor lui, nimeni nu vrea sa se inece in albastrul ochiilor lui... sau nu stie cum sa moara ca sa il poata iubi, sa moara cu el si sa revina inapoi ca un singur suflet nebun si plin de viata, nimeni nu vrea sa completeze ce ii lipseste fiintei perfecte dupa care tanjeste sa devina, frica de a se lasa purtat de valu ii indeparteaza de el, nu vrea sa riste nimeni sa se uneasca cu el cu totul... E trist dar in tristetea lui cauta un motiv sa zboare... cauta priin infinitul intunecimii un motiv sa rada, sa nu zambeasca la fericirea celor din jur ci sa rada de fericire... Ii este atata de frica `pentru ca si-a pierdut puterea de a mai visa, si-a pierdut puterea de a vedea un viitor optimist, un viitor in care sa se vada fericit, nu mai vede decat intunecimea ce il inconjoara si nici o lumina nu o poate patrunde, ar putea sa iasa oricand dar vrea sa vada o lumina asa de puternica ca si a lui care sa il scoata din intuneric care merita sa vada zborul nebun al unui inger fericit, care merita sa primeasca toata dragostea aceasta inchisa in sufletul lui... demonii vor sa il doboare dar cand privesc in ochii lui tristi se sperie chiar si ei si fug... el ii intreaba vrei sa ma faci sa suferi? daca da uitate prima data in adancul ochiilor mei si vezi ce inseamna tristetea de a fii singur intr-o mare de oameni, uitate si spune daca poti sa ma faci sa sufar mai mult!!! uitate si nu fugi ca un las, daca vrei suferinta eu o sa iti dau cata vrei o sa te fac sa simti durerea daca chiar vrei si chiar te tine... dar demonii fug si el zambeste ironic... doar un demon sta langa el si ii spune ca va fii bine... sta si il priveste zambindui spunandui vei deveni ca mine!!! Vei fii cel mai frumos demon, cu cel mai nebun zbor, dar incearca sa nu devii ceeea ce nu iti doresti, nu iti vinde sufletul ca mine... eu stau aicea si rad de intuneric si de lumina, am trait in amandoua si totusi niciuna nu ma salvat... ma vezi aci intre demonii nebuni si flamanzi de suflete pure, dar nu sunt al nimanui sunt un suflet pierdut pentru lumina si intuneric, sunt facut din foc si para ca si tine, cu toate ca esti semn de apa focul te caracterizeaza... tu poti arde mai frumos si mai mult ca un inger... focul iadului iti curge prin vine si tu singur il purifici, te jertfesti pe tine ca sa nu ranesti pe cei din jur, purifici focul... dar ma intreb cat timp... si eu l-am purificat pana m-am saturat si uite unde am ajuns cand am spus ca nu mai vreau sa sufar... sa nu crezi ca e bine... nu mai am suflet l-am pierdut.. acum mi-e dor sa sufar, sa plang, sa iubesc, ai grija frate sa nu devii ce am devenit eu... stai aici in intuneric si asteapta ca va rasarii o stea si pentru tine si te va scoate de aici, o lumina firava va patrunde prin intunerciul in care te-ai ascuns si atunci ti se vor vindeca aripile si se vor deschide si vei incepe zborul nebun din nou si de data asta nu singur... Ingerul ridica ochii zambeste soptind ¨ce na-s da pentru o ora in care sa nu mai zbor singur o ora pe an in care sa fie cineva langa mine sa zbor cu un inger trist ca si mine, sa ne luam in brate sa ne vindecam raniile, sa ne hranim unul din celalat, sa ne iubim si sa ne uram dar sa fim impreuna pe cerul infinit, sa cunoastem impreuna toate placerile si durerile firii noastre de suflete nebune, ca viata nu e alb si negru e mai pestrita de felul ei... si are partile ei bune si partile ei rele, dar fericirea de o ora merita suferinta de peste an, mai bine sa fii ferict o ora decat sa nu fii de loc, pentru ca ora aia de fericire iti da puterea sa mergi mai departe, iti vindeca raniile, si te face invincibil...¨

Demonul ii zambeste... esti mai destept ca si mine eu am lasat flacariile nepurificate sa imi rascoleasca fiinta si am ajuns ceea ce vezi...am facut mult rau foarte mult rau... si acum lumina am pierduto dar tot ma intreb de unde mai ai forta de a coontinua, cum refuzi mirajul de a fii invincibil ca si mine, cum refuzi puterea absoluta si refuzi sa evoluezi intr-o fiinta perfecta fara suflet fara remuscari, cum refuzi sa rupi catusele dragostei pure care te inlantuie si te mistuie...

Primi raspuns un zambet oare e evolutie sa devin fara suflet??? sau am sa involuez intro fiinta demna de toata mila aripile tale de demon nu pot sa te inalte asa de sus ca si pe mine.... m-ai bine stau si astept ca sa apara jumatatea mea... astept la infinit si sper... atata mi-a ramas, nu vreau sa devin ce ai devenit tu... tu ai spus ca tanjesti dupa fiinta ce ai fost candva... Demonul zambii "da ai dreptate... si lumina ta m-a ajutat sa ma schimb... m-ai ajutat sa purifc flacariile iadului din mine si iti multumesc... masca de demon cazu si aripi mari de inger se deschisera... si incepu sa se inalte si din inaltu cerului infinit ii striga multumesc ca mi-ai adus aminte ce e important!!! sper sa vina si steaua ta ca uite a mea a rasarit..." si atunci se apropie de un inger care astepta de mult pe inaltul cerului si incepura dansul nebun si devenira un sigur suflet iar ingerul cu aripi rupte rase... un ras nebun si urla.. "vezi Doamne ca viata mea are un scop oricat de mult as fi de distrus dar spune merita sa sufar asa pentru ami testa credinta in bine si in lumina??? merita sa sufar??? de ce nu imi trimit ingerul meu sa ma stranga in brate si sa ne vindecam unu pe altu si durerea mea sa fie durea ei si reciproc... de ce nu imi zambesti???"

O voce se aude si un ras bine dispus ii raspunde "tu stii de ce... stii prea bine aripi rupte pentru ca esti un rug de foc si nimeni nu vrea sa arda cu tine, fiule esti singur pentru ca ai uitat de tine, ai renuntat la tine si ai dat tot din tine aiurea, ti-am dat forta si vitalitate sa iubesti dar ai risipito aiurea acum poti sa iesi de unde esti doar daca cineva iti va da ce ai risipit tu.. cand cineva te va iubii cum ai iubit tu te vei inalta... ai rabdare fiule si nu uita sunt mandru de tine ca ai refuzat bogatii si putere pentru a fii ce simtea inima ta ca vrea sa fie...

magia unui sarut

Ceva ce am scris candva de mult, sper sa va placa, e ceva venit din suflet pentru un suflet :)

Magia unui sarut... ce titlu ciudat si totusi expresiv, ce este un sarut?? este nebunie, pasiune, daruirea complecta si fara de intoarcere, conexiunea fizica sau psihica a doua persoane... este toate astea sau nici unul depinde din ce unghi privesti depinde ce vrei sa transmiti, depinde ce simti in secunda aceea cand cele doua perechi de buze se ating, cand simti caldura care te patrunde si iti razvrateste fiinta cand buzele tremura incontrolat flamande de jocul nebun al pasiuni dar se abtin ca sa nu strice totul cu graba atat de specifica speciei umane, se ating ca si o adiere de vant si pleaca, o privire in ochii care sunt oglinda foamei din adancul inimi, ochii care ard ca niste stele dornice de mai mult dar totusi franate de vointa de a atinge perfectiunea, perfectiunea unui sarut greu de atins si foarte rar, este un darsi un blestem, un dar pentru ca te face sa arzi din adancul fiintei si un blestem ca nu te mai saturi de el, doua perechi de buze care joaca cel mai frumos joc care ni-l daruieste viata, un joc atat de rar deoarece necesita o conexiune la toate nivelele de la degetele de picioare, o legatura la nivel intelectual, spiritual, o caderea in cele mai adancuri si necercetate locuri ale fiintei umane o parasire totala a judecatii, mai frumos ca un rasarit de soare, mai relaxant ca melodia favorita, mai dulce decat nectarul, mai moale ca apa, o senzatie atata de unica si de rara pe care noi nmu suntem in stare sa o apreciem, suntem atat de ocupati ca uitam sa simtim magia unui sarut care sa ne faca sa intelegem ca totusi viata e frumoasa si ai de ce sa o traiesti, uitam ca un simplu sarut poate sa ne faca sa uitam de noi si sa ne lasam purtati de valurile placerii spre taramuri noi si verzi... stimati domni asta este magia unui sarut, o senzatie unica care ne face sa uitam de noi insine si intrebativa daca nu este asta ceea ce ne dormi cu adevarat sa uitam de tot si toate si sa simtim ca traim ca viata noastra are un sens, secundele acelea in care buzele nebune se sarut, se ascund, zambesc, fug, jocul acesta care pana la urma face niste conexiuni mia presus de logica umana, mai presus de explicatiile filozoficce, un lucru rar si mai pretios decat bogatiile lumesti.

Magia unui sarut este totul si totusi nimic deoarece ca sa il apreciezi ai nevoie doar de cateva secunde, magia unui sarut iti trezeste fiinta la viata si te face mai viu, te face sa uiti de oboseala si de durere, rupe limitele pe care le-i cunoscut pana atunci, asa ca stimati domni doamne, domnisori, domnisoare rapitiva cateva secunde din viata si luati pe alesu aleasa inimi voastre si incercati sa descoperit magia unui sarut... preferabil singuri si la lumina lumanarilor cu o muzica calda in surdina, pentru ca magia unui sarut duce la o altfel de magie la fel de speciala daca o apreciezi incet si fara graba, iar drumul spre placere poate sa dureze o noapte intreaga si doar cand zorii diminetii va zambesc sa puteti pune punctul pe i, faceti dragoste si iubitiva, un mesaj de dragoste, un mesaj de speranta, ca lumea inca mai stie ce insemna magia unui sarut. Firati fericiti sa fiti vorba, unui preten.

fi om

Cand moare inocenta, speranta de mai bine, cand mor visele, cand ochiul nu mai este amagit de mastile din jur se vede crudul adevar, cum a spus cineva, oameni nu se nasc rai se adapteaza, si cand vezi toata mizeria ascuns dupa un chip angelic, cand vezi adevarul curat, te sperii, atuncea moare ceva din tine, moare partea aceea visatoare, moare crezul tau in mai bine, moare tot in jur, si mor si visele care alta data te faceau sa zbori si nu te mai atrag intr-un viitor plin de speranta, ochii nu mai pot fi inselati de aparentele trecatoare, promisiunile pentru tine sunt desarte ai ajuns sa crezi doar in tine si in nimeni altcineva nu mai poti sa crezi, esti un om crud si realist care taie in carne vie, care este judecat de cei din jurul sau, care este judecat pentru ca are tupeul sa spuna adevarul gol golut, si nu sa amageasca omul, visele sunt poarta spre nebunie daca nu sti sa le departajezi de realitatea din jurul tau.

Fericiti sunt cei care pot trai intr-o lume de vis, cei care pot avea incredere intrun ochi strain, care cred ca maine va fi mai bine, dar nefericiti pentru ca ei au speranta, speranta asta te poate baga in pamant, nu trebue sa speri ci sa crezi in tine, in propia ta putere de a schimba lumea dupa placul inimi tale, daca nu o poti face cum vrei tu la ce sa traiesti intr-o lume in care doar speri ca va fi pe placul tau, increderea in tine insuti face diferenta dintre invingatori si invinsi, poate sa te faca sa fi cel mai invidiat pentru ca ai facut totul cum ai vrut tu, asa ca oameni buni nu mia visati, fiti puternici si credeti in voi, nu va mai luati dupa vise si sperante desarte, faceti in asa fel incat voi sa fiti cei care decid cum va fi, nu cei care spera ca va fi bine. Oricum viata e frumoasa, trebue doar sa sti cand sa te trezesti din visare, trebue sa sti ce va fi maine sa te trezesti zambind si razand stiind ca maine va fi bine, va fi cum vrei tu, nu sa speri ca poate maine vei gasi un loc bun de munca, vei gasi pe cineva sa te inteleaga, vei gasi pe cineva care sa te ajute sa treci mai departe, existi doar tu insuti si tu tre sa fi pe primele 3 locuri, tre sa traiesti pentru tine, daca tu vei fi fericit sau nefericit te priveste doar pe tine, sper ca vezi atata lucru orbule, daca plangi sau razi tu esti fericit sau trist, trebue sa fi tu insati, sa afli cine esti, sa nu te razboiesti cu tine, sa viesezi doar cateodata, sa delimitezi realitatea de fictiune, tre sa pui stapanirea pe mintea celor din jurul tau, tre sa simti durerea altora ca sa nu o simti pe a ta, tre sa ai incredere in tine, ca tu esti centrul universului tau, fi om nu fi tufa cum mi-a spus candva tatal meu, asa ca fi om si zambeste sau plange dar sa alegi tu cand sa razi si cand sa plangi... tu alegi cum traiesti ce nu poti decide e cand vei muri, asa ca traieste fiecare zi de parca ar fi ultima zi din viatza ta, si nu regreta lucrurile pe care le-ai facut ca mai rau e sa regreti lucrurile pe care nu le-ai facut, timpul trece si ani trec cu el, asa ca fi pe picioarele tale si fi om.