Candva era usor a scrie,
Azi cu chiu cu vai
Scartai ceva pe o hartie
Pe o mie de cai
A plecat muza
Si s-a pierdut in zare...
Timpul se amuza,
De a mea disperare
Sunt singur
Cu coala de hartie,
Penelul de aur
Nu-mi zambeste mie.
Cerneala s-a uscat
Ca visele mele
E trist si pacat
Sperana ramane,
Cel putin,
Pana maine
Nu incep alt chin,
Am sa caut bine
In aceasta noapte
Visele pierdute
Cine stie... poate
Muza la noapte revine
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
marți, 3 august 2010
suflet nobil
Undeva in neguri departate
Stai printre ingeri si zambesti
Acuma esti inconjurata de dragoste
Aici pe pamant ai stiut doar sa iubesti
Ignorata, flamanda de afectiune
A fost destinul tau
Ai cunoscut doar ignoranta si durere
Erai lumina in fundul unui hau
Ai oferit atata afectiune
Pana lumina ta a palit, s-a stins
Nimeni nu a apreciat faptele tale bune
Ti-au dat in schimb dezamagire si plans
Acuma ne privesti de sus zambind
Cand nu mai esti, ne lipsesti
Apar tot felul de ipocriti plangand
Acuma in gura lor, zeita esti...
Eh poate iti va fi mai bine
Printre ingeri, si heruvimi
Stiam cativa ce timp vine
Si ca vei ajunge la noi inaltimi
Un salut tie suflet nobil
Mie sti ca imi lipsesti
Dar eu sunt un biet senil
Care spera inca in treburile lumesti
Stai printre ingeri si zambesti
Acuma esti inconjurata de dragoste
Aici pe pamant ai stiut doar sa iubesti
Ignorata, flamanda de afectiune
A fost destinul tau
Ai cunoscut doar ignoranta si durere
Erai lumina in fundul unui hau
Ai oferit atata afectiune
Pana lumina ta a palit, s-a stins
Nimeni nu a apreciat faptele tale bune
Ti-au dat in schimb dezamagire si plans
Acuma ne privesti de sus zambind
Cand nu mai esti, ne lipsesti
Apar tot felul de ipocriti plangand
Acuma in gura lor, zeita esti...
Eh poate iti va fi mai bine
Printre ingeri, si heruvimi
Stiam cativa ce timp vine
Si ca vei ajunge la noi inaltimi
Un salut tie suflet nobil
Mie sti ca imi lipsesti
Dar eu sunt un biet senil
Care spera inca in treburile lumesti
luni, 26 iulie 2010
revenire...
Nu am scris de mult, am pierdut interesul pentru a-mi mai pune gandurile pe hartie, dar m-a facut sa intru si sa scriu din nou despre ce inseamna sa iubesti o persoana...
S-a intamplat un accident grav in galati acus o saptamana si ceva, din pacate o persoana pe care am cunoscuto intamplator pe net pe un joc online... am sunat in secunda 2 cand am aflat pe sotia acestuia, cu care nu vorbisem niciodata... am incurajat o femeie disperata, care abia putea vorbi biata din cauza nenorocirii intamplate, sotul trecea prin prima operatie, doctorii au fost rezervati si dupa a 2-a operatie... 3 zile oameni care nu o cunosteau ii trimiteau mesaje de incurajare in acele momente grele, si parerea mea e ca tot ce l-a facut pe acel om cu splina scoasa si cu diafragma rupta sa lupte a fost dragostea pentru sotie... doctorii erau sceptici dar uite ca el a reusit sa ii uimeasca...
Acuma unde vreau sa ajung... de ce ne unim intre noi ca si oameni doar in cazuri de astea? de ce trebue sa cunoastem durerea ca sa fim uniti? ne comportam ca si oameni doar in cazuri de astea in rest suntem niste afurisiti care ne comporta dupa legile junglei, ne pierdem treptat omenia, devenim niste piese pe care le intereseaza doar banii, masinile si casele... evoluam e drept dar incotro? evoluam spre niste fiinte materialiste care uita ca mai exista o parte a omului numita suflet si care si el are nevoile lui? sau in evolutia noastra tindem sa devenim noi robotii, nu bucatile de fiare care le construim? viata noastra incet incet se rezuma la operatii fixe pe care ni le implementeaza societatea si noi insine, tindem sa devenim mecanici, ne pierdem partea noastra umana pentru ca sa ne putem adapta la societate si asta duce la racirea relatiilor interumane...
Acuma inteleg de ce exista moartea pe lumea asta, ne aduce aminte ca viata e efemera, ca trebue sa ne bucuram de momentele placute, in momentul cand ea se apropie de noi uitam si noi de ura, de certuri, de mandrie de egoism si tot ce tine de negativismul din noi, doar moartea ne mai tine la respect, cand ea atinge unul dintre noi ne strangem si il plangem, dar cat a fost viu poate nu l-am cautat ani intregi, poate ultima data cand am vorbit cu el sau ea i-am adresat cuvinte urate, poate ultima fraza spusa a fost ¨¨sa te duci dracului¨¨ la nervi, nu apreciem persoanele de langa noi, ne pierdem incet incet unii de altii, aruncam cu cuvinte si fraze urate in incapacitatea noastra de a purta un dialog, aruncam cu noroi pentru ca suntem egoisti, individualisti, invidiosi... si pur si simplu nu ne putem controla...
Ma bucura ca inca sunt oameni ca si cei la care ma gandesc acuma, care trec prin bine si rau impreuna, care nu pot trai unul fara altul si sfideaza moartea ca sa fie impreuna, viata e pretioasa si magica de-a dreptul, noi suntem invincibili daca avem langa noi persoana potrivita, si aicea vorbesc din experienta...
Daca v-ati certat aiurea cu cineva din familie sau apropiat, cereti scuze acuma inainte sa trebuiasca sa stati langa patul lui de spital sau mai grav, incercati sa fiti concilianti si sa nu uitati ca sunteti oameni!!! persoanele dragi trebue sa stie ca le iubiti
La voi m-am gandit Iulius si Silvia, sunteti niste oameni minunati si impreuna o sa treceti peste orice!!!
S-a intamplat un accident grav in galati acus o saptamana si ceva, din pacate o persoana pe care am cunoscuto intamplator pe net pe un joc online... am sunat in secunda 2 cand am aflat pe sotia acestuia, cu care nu vorbisem niciodata... am incurajat o femeie disperata, care abia putea vorbi biata din cauza nenorocirii intamplate, sotul trecea prin prima operatie, doctorii au fost rezervati si dupa a 2-a operatie... 3 zile oameni care nu o cunosteau ii trimiteau mesaje de incurajare in acele momente grele, si parerea mea e ca tot ce l-a facut pe acel om cu splina scoasa si cu diafragma rupta sa lupte a fost dragostea pentru sotie... doctorii erau sceptici dar uite ca el a reusit sa ii uimeasca...
Acuma unde vreau sa ajung... de ce ne unim intre noi ca si oameni doar in cazuri de astea? de ce trebue sa cunoastem durerea ca sa fim uniti? ne comportam ca si oameni doar in cazuri de astea in rest suntem niste afurisiti care ne comporta dupa legile junglei, ne pierdem treptat omenia, devenim niste piese pe care le intereseaza doar banii, masinile si casele... evoluam e drept dar incotro? evoluam spre niste fiinte materialiste care uita ca mai exista o parte a omului numita suflet si care si el are nevoile lui? sau in evolutia noastra tindem sa devenim noi robotii, nu bucatile de fiare care le construim? viata noastra incet incet se rezuma la operatii fixe pe care ni le implementeaza societatea si noi insine, tindem sa devenim mecanici, ne pierdem partea noastra umana pentru ca sa ne putem adapta la societate si asta duce la racirea relatiilor interumane...
Acuma inteleg de ce exista moartea pe lumea asta, ne aduce aminte ca viata e efemera, ca trebue sa ne bucuram de momentele placute, in momentul cand ea se apropie de noi uitam si noi de ura, de certuri, de mandrie de egoism si tot ce tine de negativismul din noi, doar moartea ne mai tine la respect, cand ea atinge unul dintre noi ne strangem si il plangem, dar cat a fost viu poate nu l-am cautat ani intregi, poate ultima data cand am vorbit cu el sau ea i-am adresat cuvinte urate, poate ultima fraza spusa a fost ¨¨sa te duci dracului¨¨ la nervi, nu apreciem persoanele de langa noi, ne pierdem incet incet unii de altii, aruncam cu cuvinte si fraze urate in incapacitatea noastra de a purta un dialog, aruncam cu noroi pentru ca suntem egoisti, individualisti, invidiosi... si pur si simplu nu ne putem controla...
Ma bucura ca inca sunt oameni ca si cei la care ma gandesc acuma, care trec prin bine si rau impreuna, care nu pot trai unul fara altul si sfideaza moartea ca sa fie impreuna, viata e pretioasa si magica de-a dreptul, noi suntem invincibili daca avem langa noi persoana potrivita, si aicea vorbesc din experienta...
Daca v-ati certat aiurea cu cineva din familie sau apropiat, cereti scuze acuma inainte sa trebuiasca sa stati langa patul lui de spital sau mai grav, incercati sa fiti concilianti si sa nu uitati ca sunteti oameni!!! persoanele dragi trebue sa stie ca le iubiti
La voi m-am gandit Iulius si Silvia, sunteti niste oameni minunati si impreuna o sa treceti peste orice!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
